
... nicoleta stavarache...
Aproape de îngeri
Am avut noroc în viaţă
Le-am mulţumit îngerilor mei
Şi-am spus mereu zeilor în faţă
Tot ce-am văzut la oamenii răi!
Am desenat vise pe cerul meu
Şi-am rupt amintirea-n două
M-am regăsit mereu pe drumul greu
Începând dragoste nouă!
M-au alungat atâtea ursitori
Spre tărmul acela interzis
Dar îngerii mei iubitori
Au stat de pază pe furiş!
M-au vrut secundă peste-un alt destin
Dar anotimpurile m-au pierdut...
Aproape de îngeri, astăzi mă declin
Şi peste toate, sunt un alt inceput!
Destin
Ce dulce e păcatul când iubeşti!
Apoi se-aşterne ura şi dispreţul
Te-ntrebi pe urmă pentru ce trăieşti
Când nu poţi spune vieţii preţul.
Şi ce amară-i soarta disperării
Când însăşi viaţa n-are sens
Regreţi şi cauţi drumul împăcării
Cu cei ce nu te-au înţeles.
Şi-apoi, te-afunzi în lacrimi grele
Ducându-ţi crucea ca o mângâiere
Sunt mult prea multe clipele
Când vrei să mori dintr-o părere.
Nu te-ntrista şi ştergeţi ochii
Destinul tău demult s-a scris:
Jucăm acelaşi joc cu toţii
Dar nu visăm acelaşi vis!!!
Prin ţărmuri promise
În drumurile tale eu nu mai am loc
Parcă aş fi popasul demult lăsat în urmă,
De dorul tău, încerc tăcerea s-o îngrop
În lacrima din colţul gurii, ce tot atârnă.
Mă las cucerită de-o mie de vise,
Singură număr clipele când ne iubeam
Am obosit să te caut prin ţărmuri promise
Şi-n zadar, iubite,...pasul rătăceam.
Până-n zori mă amăgeam întotdeauna
Cu chipul tău amirosind a depărtare
Desenam în cuvinte: cerul, stelele, luna
Aşteptându-te, sfioasă, lângă un munte de răbdare.
O altă poveste
Dorul de tine coboară tot mai adânc
În sufletul meu, peste liniştea mea,
Încerc să rezist, să-l domolesc cumva,
Dar el mă priveşte cu chipu-i atât de blând.
Mă-ndeamnă să tac şi să scriu pe hârtie
Iubirile demult plecate în amurguri
Încep să scriu, rânduri peste rânduri
Şi mă trezesc cu amintirea mea pustie.
De la tine n-am mai primit nici o veste
Timpul îmi cerne faptele-n sărbători
Mi-o fi dor, ţi-o fi dor de mine uneori
Nici nu mai ştiu, dacă e-o altă poveste.